Psalmul 02 - apocrifa

Psalm al lui Solomon. Despre Ierusalim.

1 în trufia lui, păcătosul a dărâmat cu berbecele zidurile întărite
şi nu l-ai împiedicat.
2 S-au suit la altarul Tău neamuri străine,
l-au călcat cu încălţările în trufia tor,
3 pentru că fiii Ierusalimului au întinat cele sfinte ale Domnului,
au pângărit darurile lui Dumnezeu cu nelegiuiri.
4 De aceea [El] a spus: „Aruncaţi acestea departe de Mine:
nu [mai] binevoiesc întru ele."
5 Frumuseţea slavei sale a fost dispreţuită înaintea lui Dumnezeu,
şi nu a mai fost cinstită defel.
6 Fiii şi fiicele [sale] sunt în robie grea,
pecete poartă gâtul lor, ca semn printre neamuri.
7 După păcatele lor a făcut cu ei [Domnul],
căci i-a părăsit în mâinile celor tari. Cj
Şi-a întors faţa şi nu le-a mai arătat milă,
nici tânărului, nici bătrânului, nici copiilor lor, laolaltă,
căci rău au făcut laolaltă că n-au ascultat.
9 Şi cerul s-a mâhnit şi pământul s-a scârbit de ei,
pentru că nici un om [trăitor] pe eî nu a făcut câte au făcut ei.
10 Şi va cunoaşte pământul toate judecăţile Tale cele drepte,
Dumnezeule!
11 l-au făcut pe fiii Ierusalimului de ocară ca pe desfrânatele din el:
oricine trecea pe acolo, intra [la ei] înaintea soarelui.
12 îşi băteau joc de nelegiurile lor, cum [le] faceau ei:
dinaintea soarelui le arătau nedreptăţile.
13 Şi fiicele Ierusalimului erau pângărite, după judecata Ta,
pentru că ele însele s-au întinat în amestecul împreunării.
14 Pântecele şi măruntaiele mă dor pentru lucrurile acestea.
15 Eu voi arăta dreptatea Ta, Dumnezeule, cu inimă cinstită,
pentru că în judecăţile Tale e dreptatea Ta, Dumnezeule!
16 Căci le-ai plătit păcătoşilor după faptele lor
şi după păcatele lor cele foarte rele.
] 7 Ai* dezvăluit păcatele lor, ca să se vădească judecata Ta,
ai şters amintirea lor de pe faţa pământului.
18 Dumnezeu este judecător drept şi nu se minunează de faţa [cuiva],
19Neamurile au batjocorit [cetatea] Ierusalimului, călcând-o în picioare,
şi frumuseţea ei a fost doborâtă de pe tronul slavei.
S-a îmbrăcat cu sac în loc de veşmânt de podoabă,
şi funie [şi-a pus] în jurul capului în loc de coroană,
21 Şi~a dat jos cununa de slavă pe care i-a aşezat-o Dumnezeu:
f22a ră de cinstire frumuseţea ei a fost aruncată la pământ,
^ Şi eu am văzut şi am implorat în faţa Domnului şi am zis:
„Ajungă, Doamne, cât s-a îngreunat mâna Ta peste [cetatea]
Ierusalimului aducând neamurile!
Căci au batjocorit-o şi nu au cruţat-o în urgia şi în mânia [lor]
cumplită;
şi vor isprăvi [cu ea], dacă Tu, Doamne, nu-i vei mustra cu urgia Ta.
24 Că nu din râvnă au făcut [acestea], ci pentru pofta sufletului [lor],
ca să-şî verse urgia asupra noastră prin jaf
25 Nu întârzia. Dumnezeule, să întorci plata peste capetele lor,
[şi] să faci cunoscută trufia balaurului întru necinstire/'
26 Şi nu am aşteptat mult până când mi-a arătat Dumnezeu semeţia
aceluia:
străpuns în munţii Egiptului,
mai dispreţuit decât cel mai neînsemnat de pe pământ şi de pe mare.
27 Trupul lui [era] purtat pe valuri cu semeţie multă
şi nu era cine să-l îngroape,
pentru că [Domnul] I-a dispreţuit întru necinste.
28
N-a luat seama că e om,
şi la cele de pe urmă n-a luat seama.
29 [Ci] a zis: „Eu voi fi stăpânul pământului şi al mării",
dar n-a recunoscut că Dumnezeu [este Cel] mare,
[Cel] tare în marea Lui putere. 30
El [este] împărat peste ceruri
şi-i judecă pe regi şi pe căpetenii.
31 El mă înalţă în slavă
şi îi culcă pe trufaşi întru nimicire veşnică în necinste,
pentru că nu L-au cunoscut.
Şi acum, vedeţi, mai-mari ai pământului Judecata Domnului,
căci El este împărat mare şi judecător drept al celor de sub cer.
33 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu, voi care vă temeţi de Domnul cu ştiinţă,
căci mila Domnului [e] asupra celor ce se tem de El cu judecata [Lui]:
34 ca să despartă între drept şi păcătos,
să plătească păcătoşilor în veac după faptele lor
35 şi să-l miluiască pe cel drept [scăpându-1] de umilirea păcătosului,
şi să-i plătească păcătosului pentru cele ce i-a făcut celui drept.
Că bun este Domnul cu cei eare-L cheamă cu răbdare,
ca să facă după mila Sa pentru credincioşii Săi,
ca să stea mereu înaintea Lui întru putere.
37 Binecuvântat fie Domnul în veac înaintea robilor Lui!


Traducere din limba greacă Ştefan Colceriu - Septuaginta 4/ Tomul II