Psalmul 09 - apocrifa

Al {ui Solomon. Spre dojană.

1 Când a fost strămutat Israel în tară străină
când se îndepărtaseră de Domnul care îi răscumpărase,
au fost alungaţi din moştenirea pe care le-a dat-o Domnul»
2 în toate neamurile s-a risipit Israel, după cuvântul lui Dumnezeu,
ca să se arate dreptatea Ta, Dumnezeule, pentru nelegiurile noastre,
că Tu [eşti] judecător drept peste toate popoarele pământului.
1 Căci nimeni care face nedreptăţi nu se va putea ascunde de ştiinţa Ta,
şi faptele drepte ale credincioşilor Tăi [sunt] înaintea Ta, Doamne:
unde să se ascundă omul de ştiinţa Ta, Dumnezeule?
4 Faptele noastre [atârnă] de alegerea şi de puterea sufletelor noastre,
încât putem face dreptate şi nedreptate prin lucrările mâinilor noastre,
iar [Tu] întru dreptatea Ta îi cercetezi pe fiii oamenilor.
5 Cel care face dreptate îşi strânge sieşi comoară de viaţă lângă
Dumnezeu,
iar cel care face nedreptate [poartă] singur vina pentru nimicirea
sufletului său.
Căci judecăţile Domnului [sunt] cu dreptate pentru fiecare om şi fiecare
casă.
6 Cu cine vei fi bun, Dumnezeule, dacă nu cu cei care-L cheamă pe
Domnul?
Curăţi-vei de păcate sufletul întru [aceea că] va mărturisi spre
recunoaştere,
căci ruşine[-i] asupra noastră şi pe feţele noastre pentru toate.
7 Cui îi vei ierta păcatele dacă nu celor care au păcătuit?
Pe cei drepţi îi vei binecuvânta şi nu-i vei mustra pentru păcatele lor,
iar bunătatea Ta [vine] peste păcătoşii care se căiesc.
8 Şi acum? Tu [eşti] Dumnezeu şi noi [suntem] poporul pe care l-ai iubit.
Vezi şi îndură~Te, Dumnezeule al lui Israel, căci ai Tăi suntem;
şi să nu îndepărtezi de la noi mila Ta, ca să nu ne năpădească [neamurile
păgâne].
9 Căci Tu ai ales sămânţa lui Avraam mai presus de toate neamurile,
şi ai pus numele Tău peste noi, Doamne,
şi nu ne vei lepăda în veac,
10 Ai făcut legământ cu părinţii noştri pentru noi
şi noi în Tine vom nădăjdui întru întoarcerea sufletului nostru.
11A Domnului [este] milostivirea peste casa lui Israel în veac de-a
pururi!

Traducere din limba greacă Ştefan Colceriu - Septuaginta 4/ Tomul II