Psalmul 04 - apocrifa

Cuvântarea lui Solomon. Pentru cei care vor să placă oamenilor.

1 De ce şezi tu, spurcatule, în adunarea celor credincioşi,
când inirna ta e cu totul departe de Domnul,
cu nelegiuiri mâniindu-L pe Dumnezeul lui Israel?
2 Cu prisos de cuvinte, cu prisos de mustrări [mai mult] decât toţi,
cel aspru în vorbe îi osândeşte pe păcătoşi la judecată.
J Şi mâna lui, printre cele dintâi, este asupra [păcătosului, cu râvnă parcă,
în vreme ce chiar el este vinovat de felurime de păcate şi de neînfrânare.
4 Ochii lui [sunt] pe toate femeile fără osebire,
şi limba lui [este] mincinoasă când se leagă cu jurământ.
5 Noaptea şi în ascuns păcătuieşte ca şi cum nu l-ar vedea [nimeni],
cu ochii săi grăieşte fiecărei femei întru înţelegere ticăloasă,
iute intră în orice casă, cu veselie, de parcă ar fi nevinovat.
6 Să-i îndepărteze Dumnezeu pe cei care trăiesc în făţărnicie alături de
cei credincioşi,
să le putrezească lor carnea şi în sărăcie [să-şi ducă] viaţa!
7 Să dezvăluie Dumnezeu faptele celor care vor să placă oamenilor,
de râs şi batjocură [să fie] fapteie lor!
8 Să arate cei credincioşi dreptatea judecăţii Dumnezeului lor,
când vor fi îndepărtaţi păcătoşii de la faţa celui drept,
cei ce vor să placă oamenilor rostind legea cu viclenie!
9 Ochii lor sunt asupra casei bărbatului aşezat,
ca şarpele, ca să[-şi] destrame unuî altuia înţelepciunea în cuvinte de
nelegiuiţi.
10 Cuvintele lui [sunt] înşelăciuni, ca să-şi împlinească pofta nedreaptă:
nu s-a îndepărtat, până când n-a izbutit să[-i] împrăştie ca pe orfani;
n şi a pustiit casa pentru pofta[-i] nelegiuită
şi a înşelat cu cuvinte, pentru că nu este cine să vadă şi să judece,
[După ce] s-a umplut cu această nelegiuire,
ochii lui s-au şi pus pe altă casă,
spre a [o] nimici cu cuvinte înaripate.
13 Nu se umple sufletul lui, ca iadul, cu toate acestea.
14 Fie, Doamne, partea lui spre necinstire înaintea Ta!
Ieşirea lui cu suspine şi intrarea lui cu blestem!
15 In dureri şi sărăcie şi în strâmtorare [să fie] viaţa lui, Doamne,
somnul lui, în chinuri şi trezirea lui, în strâmtorări.
16 Să i se ia somnul de la tâmple noaptea,
ruşinos să dea greş în orice faptă a mâinilor sale.
17 Cu mâinile goale să intre în casa lui
şi să-i fie lipsită casa de tot ce i-ar umple sufletul.
In singurătate, fără copii [să-i fie] bătrâneţea lui până la mutarea [de
pe pământ].
19 Să fie risipită de fiare carnea celor care vor să placă oamenilor
şi oasele nelegiuiţilor [să zacă] necinstite dinaintea soarelui.
20 Corbii să scoată ochii făţarnicilor,
căci au pustiit cu necinste multe case de oameni,
şi [le]-au risipit cu pofta [lor],
21 şi nu şi-au amintit de Dumnezeu,
şi nu s-au temut de Dumnezeu în toate acestea,
şi L-au mâniat pe Dumnezeu, şi L-au stârnit.
22 Să-i alunge de pe pământ,
căci au amăgit sufletele celor nevinovaţi cu înşelăciune, •yrt
~ Fericiţi cei care se tem de Domnul în nevinovăţia lor:
Domnul îi va izbăvi de oamenii vicleni şi păcătoşi
şi ne ^ j izbăveşte pe noi de toată piatra de poticnire a nelegiuitului.
* Să-i îndepărteze Dumnezeu pe cei care fac cu trufie toată nedreptatea,
căci judecător mare şi puternic este Domnul Dumnezeul nostru întru
25 Fie, Doamne, mila Ta peste toţi cei care Te iubesc!


Traducere din limba greacă Ştefan Colceriu - Septuaginta 4/ Tomul II