- ODA 31.
Un cânt pe care Marcus Aurelius l-ar fi cunoscut atunci când a spus "Fii ca o stâncă neclintită de care se lovesc continuu valurile"
1 Abisurile s-au topit înaintea Domnului: și întunericul s-a destrămat la vederea Sa:
2 Păcatele s-au rătăcit și au pierit în mâna Lui: și nebunia nu şi-a mai găsit cale de scăpare, și a fost scufundată de adevărul lui Dumnezeu.
3 El Şi-a deschis gura și harul a vorbit prin gura Lui, și a răspândit bucuria: și a adus o nouă cântare de laudă pentru Numele Domnului:
4 El Şi-a ridicat glasul către Cel Preaînalt, și S-a dăruit pe Sine fiilor care erau cu El.
5 Iar prezenţa Lui era legitimă, pentru ca Însuşi Tatăl Lui Cel Sfant L-a trimis.
6 Veniţi cu curaj, voi, cei năpăstuiţi și primiti bucurie, și salvaţi-vă sufletele voastre, prin harul Său, și primiti viața cea veșnică.
7 Dar vrăjmaşii Mei m-au smerit când m-am ridicat, Eu care fusesem smerit: şi și-au împărțit prada mea, deși nu aveau nici un motiv să facă aceasta.
8 Dar am îndurat și am tăcut și am rămas nemişcat, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
9 Am stat neclintit ca o stâncă tare care este bătută de valuri şi îndură.
10 Și am îndurat amărăciunea lor intru smerenia Mea:
11ca să pot răscumpăra pe poporul Meu, și moştenirea Mea să pot împlini promisiunea făcută părinţilor lor, cărora le-a fost făgăduita salvarea seminţiei lor.
Aleluia.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu