Psalmul 16 - apocrifa

Imn al lui Solomon. Spre ajutorul credincioşilor.

1 Când a aţipit sufletul meu de la Domnul, am şi alunecat puţin
în amorţirea celor ce dorm departe de Dumnezeu.
2 Mai că s-ar fi scurs spre moarte sufletul meu,
aproape de porţile iadului împreună cu cel păcătos,
când s-a îndepărtat sufletul meu de Domnul Dumnezeul lui Israel,
dacă Domnul nu m-ar fî ajutat cu mila Lui în veac.
4 Strămuratu-m-a cum [se împunge] cu ţepuşa calul spre trezire:
mântuitorul şi apărătorul meu din toată vremea m-a mântuit.
C A
Iţi voi aduce laudă, Dumnezeule, că m-ai ajutat spre mântuire
şi nu m-ai socotit în rândul păcătoşilor spre pierzare.
6 Să nu-Ţi îndepărtezi mila Ta de la mine, Dumnezeule,
nici amintirea Ta de la inima mea până la moarte.
Ţine-mă departe, Dumnezeule, de păcatul cel rău,
şi de orice femeie rea, poticnirea nebunului. o
Şi să nu mă amăgească frumuseţea femeii nelegiuite
şi a nimic din ce este supus păcătuirii deşarte.
9 Faptele mâinilor mele îndreptează-le întru locul Tău
şi paşii mei întru amintirea Ta străjuieşte-i.
10 Limba mea şi buzele mele înconjoară-le cu cuvintele adevărului,
mânia şi furia nebunească ţine-le departe de mine!
11 Cârtirea şi descurajarea la restrişte îndepărtează-le de la mine,
când, de voi păcătui, mă vei învăţa ca să mă întorc.
12 Ci cu bunăvoinţă şi cu voioşie întăreşte sufletul meu:
dacă Tu dai putere sufletului meu, darul îmi va fî de ajuns.
13 Căci dacă Tu nu dai putere,
cine va îndura învăţătura în sărăcie?
14 Când dojeneşti un suflet pentru stricăciunea lui,
încercarea Ta [este] în carnea lui şi în restriştea sărăciei.
15 Dacă dreptul îndură, întru acestea va fi miluit de Domnul

Traducere din limba greacă Ştefan Colceriu - Septuaginta 4/ Tomul II