ODA 29

ODA 29.

Din nou, o odă care aminteşte de Psalmii lui David.

1 Domnul este speranţa mea: în El nu voi fi dat de rușine.
2 Căci, după legământul Sau, mi-a făcut mie, și după bunătatea Sa, mi-a dăruit mie:
3 Și după îndurările Sale m-a înălțat: și în frumuseţea Împărăţiei Sale m-a aşezat:
4 Și m-a scos din adâncul locuinței morților: și din gura morții El m-a tras:
5 și i-a smerit pe vrăjmaşii mei, iar pe mine m-a făcut părtaş harului Său.
6 Pentru că am crezut în Mântuitorul: și mi s-a arătat că El este Domnul;
7 El mi-a arătat semnul lui: și El m-a purtat în lumina înţelepciunii Lui, și mi-a dat toiagul puterii Sale;
8 Ca să pot răzbi gândurile popoarelor; și puterea căpeteniilor lor să o pun la pământ:
9 Luptând prin Cuvântul Său, și făcându-mă victorios prin puterea Sa.
10 Și Domnul a năpustit asupra dușmanul meu Cuvântul Său: și  vrajmasul meu s-a făcut ca pleava pe care vântul o poartă în zare;
11 Și am adus laudă Celui Preaînalt, pentru că El mă înălțat pe mine, slujitorul Său și fiul roabei Sale.

Aleluia.

____________

Imaginea: Julius Schnorr von Carolsfeld 
Abraham’s Servant Meets Rebekah