Odele lui Solomon - Oda 16

Oda 16

1. Precum menirea plugarului este aratul şi cea a cârmaciului este de a cârmui corabia, tot aşa menirea mea este de-a cânta Domnului imnele Lui.
2. În aceste cântări este toată arta şi slujirea mea, căci iubirea Lui a hrănit inima mea şi roadele Lui s-au vărsat pe buzele mele.
3. Căci iubirea mea este Domnul, de aceea Îi voi cânta Lui.
4. Laudele Lui m-au împuternicit şi am credinţa întru El.
5. Deschide-voi gura mea şi Duhul Lui va vorbi prin mine; Slava Domnului şi frumuseţea Lui.
6. Lucrarea mâinilor Lui şi migala degetelor Lui.
7. Mulţimea milelor Lui şi puterea Cuvântului Lui.
8. Căci Cuvântul Domnului cercetează deopotrivă cele nevăzute şi cele ce descoperă gândul Lui.
9. Căci ochiul vede lucrarea Lui şi urechea aude gândul Lui.
10. El este Cel ce-a întins pământul şi a aşezat apele în mare.
11. El a măsurat cerul şi a aşezat stelele.
12. El a orânduit făptura şi a întărit-o şi apoi S-a odihnit de toate lucrurile Lui.
13. Şi lucrurile create merg după rânduiala lor şi lucrează menirea lor şi nu cunosc cum să stea sau să se odihnească.
14. Şi oştirile cereşti sunt ale Cuvântului Lui.
15. Chivot al Luminii este Soarele şi vistierie a întunericului este noaptea.
16. Căci Soarele face ziua să fie lumină; iar noaptea aduce întuneric peste faţa pământului.
17. Şi prin însoţirea unuia cu altul grăiesc frumuseţea lui Dumnezeu.
18. Şi nu este nimic fără Domnul, căci El a fost înainte de a veni toate intru fiinţă.
19. Prin Cuvântul Lui sunt veacurile şi prin gândirea inimii Lui.
20. Slava şi cinste Lui!

       Aliluia.