ODA 20

          

         ODA 20.

          Un amestec de etică şi misticism: regula de aur şi pomul vieţii .

1 Eu sunt un slujitor al Domnului, şi Lui îi dăruiesc faptele mele: Lui îi ofer jertfa gândului meu. 
2 Pentru că gândul Lui nu este la fel cu gândul lumii, căci, gândind lumeşte, suntem robiţi de gândurile cărnii (ale trupului) şi slujim pornirilor trupeşti. 
3 Jertfa pe care o vrea Domnul este neprihănirea, şi curăţia inimii şi a buzelor. 
4 Pune-ţi înaintea Lui fiinţa ta interioară fără pată: 


inima ta să nu rănească inimi, nici sufletul tău să nu întristeze suflete. 
5 Nu-ţi apropia oamenii cu preţul argintului tău, nici nu căuta să devorezi pe aproapele tău, 
6 Nici nu-l priva pe aproapele tău de acoperământul goliciunii sale. 
7 Dar lasă-ţi sufletul să fie condus de harul lui Dumnezeu, fără a-ţi impune restricţii, şi intră în Paradisul Lui şi fă-ţi o cunună din pomul său (pomul vieţii, pomul adevărului), 
8 Şi aşează-ţi-o pe cap şi bucură-te, şi aşează-te în odihna (pacea) Lui, 


şi slava va merge înaintea ta, 
9 Şi vei primi bunătatea Lui şi harul Lui, şi vei fi înfloritor trăind în adevărul Lui şi lauda sfinţeniei Lui. 


Lăudat şi respectat să fie numele Lui. Aliluia.

____________

Imaginea: Julius Schnorr von Carolsfeld